Istoric Cântec, având ca prim vers E o întâmplare a ființei mele, este o poezie de Nichita Stănescu din volumul O viziune a sentimentelor, apărut în 1964. Poezia a inspirat melodia lui Nicu Alifantis "Ce bine că ești" [1] . Note[ modificare | modificare sursă] ^ „Nicu Alifantis - Ce bine ca esti - Trilulilu Audio Muzica". poezia ce bine c eti scris de nichita stnescu subliniaz nivelul cel mai nalt al fericirii pe care l poate atinge un suflet n prezena jumtii sale, fericire provocat de sentimentul de dragoste care ajunge la cote maxime. n opinia mea poezia reprezint imaginea cuplului perfect, a regsirii perfecte i a dragostei adevrate, sintagma care mi-a provocat … Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt! Doua cantece diferite, lovindu-se , amestecandu-se, doua culori ce nu s-au vazut niciodata, una foarte de jos, intoarsa spre pamant, una foarte de sus, aproape rupta in infrigurata, neasemuita lupta a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt Poezia Cantec de Nichita STANESCU Poezia Cantec este o definitie lirica Nichita Stanescu- Ce bine ca esti Astazi cand se implinesc 79 de ani de la nasterea lui Nichita Stanescu, sa ne reamintim de poeziile sale Ce bine că eşti E o întâmplare a fiinţei mele şi atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu. Prima dragoste. Ce bine că eşti, ce mirare că sunt …, scria delicatul, regretatul Nichita Stănescu. Aceasta cred că este una din cele mai frumoase şi mai adânci declaraţii de dragoste, pentru că în ea, cu discreţie dumnezeiască, asistă Însuşi Dumnezeu, izvorul mirării nesfârşite. Ce mirare că sunt, ce mirare că eşti Ce bine ca esti de Nichita Stanescu Ce bine ca esti E o intamplare a fiintei mele si atunci fericirea dinlauntrul meu e mai puternica decat mine, decat oasele mele, pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare mereu dureroasa, minunata mereu. Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart 38kBz3s.

ce bine ca esti nichita stanescu comentariu